#2019cuSTIL

Idealul oricărui cercetaș este ca tot ceea ce primește datorită acestei educații să-l impacteze complet și să devină un mod de viaţă. Pentru acest an cercetășesc centrul nostru local și-a propus să abordeze acest ideal mai îndeaproape. Una dintre inițiativele în această direcție este campania #2019cuSTIL – o serie de articole prin care cercetăși activi sau care au activat în cadrul comunității noastre pvestesc despre cum se simte cercetășia și în afara activităților desfășurate.

 Am intervievat trei cercetași, persoane total diferite în viață de zi cu zi, dar totuși cu un gând comun „Gata oricând!”. Vă invităm să primiți mărturia lor despre

Cât de realist este să trăiești legea cercetașului în cotidian?”

 

 

  1. Cum si-au pus amprenta principiile și valoriile cercetășiei în viață ta?

Cercetășia a venit ca o completare pentru mine, pentru că deja credeam și eram de acord cu ce inspira. Am venit în București în clasa a 9-a și a durat ceva timp până m-am acomodat. Am devenit cercetaș pentru că am căutat ceva diferit de răutățile pe care le vedeam în București la momentul acela.Cercetășia mi-a inspirat următoarele valori: curiozitate, loialitate și încrederea în sine. (Paul Ungureanu, student, ajutor de lider la unitatea de Temerari în cadrul centrului local AMD București)

 

Fiecare om cred că a avut un moment în viață când a auzit anumite cuvinte care i-au rămas întipărite în minte sau care l-au chinuit pentru o perioadă lungă de timp. Una dintre primele mele amintiri de acest fel este de pe vremea când eram lupișor. La o ceremonie de depunere a promisiunii, nu-mi amintesc exact dacă era a mea sau dacă trecusem deja de acest pas, s-a vorbit despre faptul că ești cercetaș și atunci când nu ești la întâlnirile săptămânale și nu ai eșarfa la gât. Fiind încă destul de mic nu conștientizam ce înseamnă aceasta și nu acordam o prea mare importanță acestui lucru. Anii au trecut, cuvintele nu s-au pierdut, și cu timpul, prin diverse activități sau discuții, am început să înțeleg cu adevărat că să fii cercetaș reprezintă un mod de viață, nu doar să participi la întâlniri, ieșiri, campuri sau alte evenimente. (Valentin Petrila, handbalist profesionist la o echipa din afara Bucureștiului, lider la unitatea de temerari în cadrul centrului local AMD București)

 

Au trecut deja 5-6 ani de când nu mai sunt lider, și trebuie să recunosc că a trebuit să citesc din nou legea cercetașului pentru că nu reușeam să mi-o amintesc în întregime. Unele articole te marchează mai mult și le reții, altele reprezintă valori evidente pentru mine și poate de aceea nu-mi mai aminteam de ele.  În orice caz, recitindu-le mi-am dat seama că și acum, la 20 de ani  de când am făcut promisiunea, legea cercetașului evocă principii și valori în care cred.  Nu  am tot timpul un comportament  cercetășesc, pentru că nu sunt perfectă și cred că nimeni nu e. Uneori pot fi egoistă sau pesimistă, prea severă cu ceilalți și prea puțin cu mine. Dar a fi cercetaș înseamnă a avea repere. A ști care ar trebui să fie atitudinea sau comportamentul adecvat, iar atunci când conștientizăm că am greșit, să depunem efortul de a ne corecta comportamentul, de a fi mai atenți, mai buni. (Cristina Alistar, arhitect în Franța, fost lider la unitatea de lupisori și exploratori în cadrul centrului local AMD București)

 

  1. Toata legea cercetășului are 10 puncte. Când le aplici pe acestea în viața ta, conștientizezi că o faci? Îți este simplu sau dificil? Povesteste-ne un pic despre cum trăiesti, efectiv, ceea ce te învață cercetășia.

 

O parte din principii sunt simplu de trăit în cotidian pentru că au devenit cu timpul parte din mine. De exemplu iubesc natura, respect munca celor din jur, încerc să am o viață sănătoasă și echilibrată etc. Toatea aceste lucruri le datorez educației pe care am primit-o acasă sau la cercetași, iar astăzi nu trebuie să fac niciun efort pentru a respecta aceste principii și aproape că nici nu le mai conștientizez.

Principiile pe care le conștientizez cu adevărat sunt cele pentru care trebuie să depun cel mai mult efort pentru a le respecta. Cum spuneam, nu sunt mereu “vioaie” și uneori mă las ușor prada unei atitudini pesimiste. Când lucrezi în echipă această stare se răsfrânge și asupra celor din jur și devine dificil pentru toată lumea să lucreze în aceste condiții. A fi “plin de însuflețire”, cum scrie în  lege, este o atitudine care poate schimba complet ambianța din grup cât și calitatea lucrului în echipă.

Un alt principiu care mi se pare foarte complicat de a fi pus în aplicare este acela de a respecta părerea altora. Atât în România cât și în Franța, trăim într-o perioadă tensionată, în care acuzăm alte persoane cu păreri diferite de ale noastre pentru situațiile politice actuale. Uneori persoane apropiate au păreri opuse părerilor noastre, considerăm că ele greșesc iar noi deținem adevărul. Cum reacționezi în situațiile de acest fel? Nu am răspunsul. Dar mă confrunt aproape zi de zi cu această situație. Cunoștințe apropiate, oameni pe care îi respect, văd lucrurile altfel decât mine și nu putem să nu ne mai vorbim, să ne disprețuim sau să ne jignim exprimându-ne ideile în mod brutal. În Franța, unde am făcut promisiunea, acest paragraf din lege nu exista. Era o exprimare mult mai vagă, din care nu reieșea deloc același lucru.  Aș putea fi exonerată de această obligație, ca să zic așa. Dar în realitate cred că e totuși ceva foarte important. Dacă ne impunem să respectăm  părerea celor din jur, automat facem și efortul de a-i înțelege, de a ne pune în locul altora. Ușor de zis… greu de făcut. Poate că de fapt soluția nu constă în a ne confrunta ideile unii cu alții ci mai degraba în a face o faptă bună în fiecare zi…. (Cristina Alistar)

 

Nu cred că conștientientizez când fac lucruri care se pliază pe aceste valori. În primul rând cercetășia m-a făcut să fiu mai curios, să-mi pun mai multe întrebări despre ce se intamplă în jurul meu și cum se întâmpla. În al doilea rând cercetășia  m-a făcut sa am mai multa încredere în mine. (Paul Ungureanu)

 

După ce m-am făcut mai mare, am realizat că de fapt este mult mai important să fii un cercetaș bun în viață de zi cu zi, poate chiar cel mai important lucru. Indiferent că mă aflu la facultate, la serviciu, acasă sau prin relațiile cu cei de lângă mine, încerc să trăiesc totul prin prisma valorilor pe care le-am dobândit în decursul anilor de la toate activitățile. Având în vedere că serviciul îmi ocupă cel mai mult timp, am să vorbesc mai mult despre modul în care acesta se îmbină cu cercetășia.

Sunt sportiv de performanță, mai precis portar de handbal. Poate la prima vedere nu se vede o legătură între principiile pe care le propune cercetășia și blocarea unei mingi de a nu intra în poartă, dar vă asigur că este. Când încerc să mă gândesc la calea în care se poate aplica cercetășia în cazul meu, mă raportez la modul în care pot aplica legile cercetașului în situațiile cu care mă confrunt zi de zi.

Un sportiv, la fel ca un cercetaș, este punctual. Indiferent că trebuie să te antrenezi la prima oră a dimineții sau seara târziu, încerci să ajungi mereu puțin mai devreme pentru a te pregăti cum se cuvine de antrenament. Un sportiv este ascultător. Deși sunt momente în care ești epuizat și simți că abia poți să mai stai în picioare, imediat auzi vocea antrenorului care te pune să mai repeți o dată exercițiul pentru a ieși totul perfect. Cu mult calm, strângi din dinți și faci tot ce ți se cere pentru că până la urmă totul este în folosul tău, spre a deveni un jucător mai bun. Un sportiv bun se înțelege bine cu toți colegii săi și îi ajută mereu. Multe sunt antrenamentele în care coechipierilor se întâmplă să nu le iasă nimic, să nu le meargă jocul și să facă multe greșeli. În aceste momente, printr-o simplă încurajare sau o bătaie de palmă le oferi încredere și curaj celor aflați în nevoie.

Pe lângă acestea, o altă lege foarte frumoasă care se poate aplica în situația mea de sportiv este că trebuie să fii mereu curat în gânduri, cuvinte și fapte. Un mic exemplu care se potrivește aici este că un portar primește destul de des mingi în față, în cap, aruncate intenționat sau nu. În doar câteva secunde simți cum ți se urcă tot sângele în cap, te enervezi pe cel care te-a lovit și aproape că ai lua mingea să arunci după el sau să te cerți cu el. Eu încerc mereu să mă controlez, să las gândul să treacă și să revin înapoi concentrat să blochez următoarea minge. Sigur mai sunt și alte legi care își găsesc aplicații în activitatea mea, dar poate că nu îmi dau seama de fiecare dată când le fac. (Valentin Petrila)

 

  1. Ne poti spune cate ceva despre cum esti tu în relatia cu cei care nu cunosc cercetășia? Cum esti perceput și cum te comporti cu ceilalți?

 

Cu timpul cercetășia îți modelează personalitatea și nu cred că-ți mai pui întrebarea dacă ceilalți te percep în mod pozitiv sau negativ pentru faptul că ești cercetaș. Într-adevăr, când spui că ești cercetaș ți se poate pune o etichetă. Iar oamenii nu mai judecă neapărat în funcție de comportamentul cercetășesc ci pentru ceea ce cred ei că înseamnă a fi cercetaș. Dar în general această etichetă nu durează prea mult, până la urmă tot felul de a fi primează. Dacă tu crezi în valorile cercetășiei și te comporți ca atare, ceilalți percep felul de om care ești. Și nu văd de ce ar fi perceput în mod negativ un om care-și ajută semenii, îi respectă pe ceilalți, e plin de voie bună etc. Oricum, dacă tu crezi în aceste valori, te comporți cercetășește pentru tine, oriunde ai fi, nu de ochii lumii. Nu poți fi curajos cu bunica, laș cu prietenii. Ești curajos sau nu.  Cercetășia nu e o haină, pe care s-o îmbraci în ocazii potrivite. Dar cred că e important ca cercetaș să rămâi modest, să nu te crezi mai presus de ceilalți și să nu ții neapărat ca faptele tale bune să fie remarcate și recompensate.

În ceea ce privește imaginea cercetășiei, “eticheta” de care vorbeam,  în România eu am rămas cu impresia că cercetășia este mai degrabă bine văzută chiar dacă încă mai sunt oameni care ne confundă cu pionierii. Poate și pentru că în România cercetașii prin proiectele pe care le fac, sunt mai implicați în societate, în comunitatea locală; în Franța se pune mai mult accentul pe dezvoltarea personală,  patrula are o importanță foarte mare, practic în cadrul ei înveți cum să îți asumi responsabilități și cum să devii un viitor cetățean implicat. Există destul de multe prejudecăți în Franța față de cercetași,  dar de fapt comportamentul cercetășesc e întotdeauna apreciat. Eu până acum nu am ascuns niciodată faptul că am fost la cercetași, și nu m-am simțit niciodată ca fiind percepută negativ. Mi-am spus mereu că dacă cineva mă percepe negativ din aceasta cauză, e problema acelei persoane. (Cristina Alistar)

 

Suntem oameni, mereu cand intalnim persoane noi incercam sa ne punem sub cea mai buna lumina. Cred ca nu ar trebui sa-ti impui sa te comporti intr-un fel anume și sa fii tu. Daca ai inteles anumite valori și crezi în ele comportamentul tau se va ghida dupa ele involuntar. Comportamentul cercetășesc este prea fain ca sa fie vazut cu ochi rai în orice fel de grup. La inceput ezitam putin sa spun ca sunt cercetăș, deoarece nici eu nu prea intelegeam cercetășia iar uneori imi era greu sa raspund unor intrebari. Acum nu ezit sa spun ca sunt cercetăș. (Paul Ungureanu)

 

Să încerci să respecți toate principiile pe care le-ai învățat la cercetași în activitatea mea nu este un lucru văzut poate bine de toți. Există multe obstacole în acest sens, momente în care poate vei fi luat în derâdere de ceilalți sau situații în care vei fi lăsat deoparte. Important este să nu renunți la valorile pe care le ai doar pentru a primi mai multe aprecieri din partea celorlalți. Eu sper mereu, ca în astfel de situații, prin comportamentul meu să reușesc să fiu model pentru cineva și să trezesc o anumită schimbare. (Valentin Petrila)

 

  1. Un ultim gand pe care ai vrea sa-l impartasesti?

 

Un principiu pe care în mod cert l-am deprins la cercetăși este acela de a fi încrezătoare și plină de însuflețire. Cum spuneam, ceea ce m-a marcat e ceea ce e mai greu pentru mine de pus în aplicare, în momentele dificile. În astfel de situații fac de multe ori apel la acest articol din lege pe care l-am memorat ca pe un crez.

Când aveam 10 ani, în camp, am vrut să fac o cremă de zahăr ars, care s-a varsat toată în foc. Am început să plâng. Nu știu ce mă aștepatam să rezolv așa. Mă lăsam pur și simplu copleșită de situație și alegeam o atitudine care nu rezolvă absolut nimic. Urma să fac promisiunea peste câteva zile. Liderul de atunci mi-a amintit articolul 8 al legii și mi-a spus că e momentul potrivit să-l aplic și să meditez la sensul cuvintelor. De atunci nu am uitat acest articol.  M-a ajutat de exemplu în campul când eram lider la Exploratori. Coborâsem de pe Negoiu și urcând în mașină a început o furtună și o ploaie cum n-am mai văzut. Eu conduceam, aveam 4 exploratori cu mine în mașină. Mi-era extrem de teamă, conduceam cu 20km/oră pentru că nu vedeam mai nimic din cauza ploii. Tot drumul m-am forțat să-mi păstrez cumpătul, să nu mă las pradă fricii. În primul rând pentru a ajunge în siguranță și pentru a nu-i speria și mai tare pe exploratori. Îmi repetam că așa trebuie să se comporte un cercetaș. Am ajuns cu bine.

Legea cercetașului răspunde foarte bine problemelor actuale ale societății. În lume sunt nenumărate conflicte, ba chiar războaie pentru că oamenii sunt incapabili să respecte credința celor din jur. Ne confruntăm cu problemele încălzirii globale și e timpul ca toți oamenii să-și schimbe atitudinea față de natură. Și putem enumera multe alte probleme. Cred că pentru fiecare din problemele pe  care le identificăm putem găsi răspunsul în legea cercetașului. În concluzie, cred că a trăi legea cercetașului în cotidian  nu numai că este realist, dar este și necesar dacă vrem să “lăsăm o lume mai bună”, oricât de neînsemnate ar părea acțiunile noatre. (Cristina Alistar)

 

Se poate trăi legea cercetașului în cotidian, nu este ușor dar avem obligația de a face tot posibilul. (Paul Ungureanu)

 

Să fiu cercetaș cred că m-a modelat și m-a ajutat foarte mult în drumul meu. Simt că primesc o anumită putere din obiceiurile sau acțiunile pe care mă străduiesc să le fac, o putere care îmi oferă mult curaj și multă încredere să merg mai departe indiferent de greutățile pe care le întâmpin, să reușesc să trec peste: accidentări, distanță față de casă, oboseală sau frustrări din urma unor rezultate negative. Până la urmă, indiferent că încerci să aperi o minge sau că te afli într-un camp pe munte, cercetaș ești mereu. Astfel, nu trebuie să treacă o zi fără să încerci să fii mai bun. (Valentin Petrila)

 

Inspirați de zicala „O dată cercetaș, toată viața cercetaș” le mulțumim celor trei cercetași pentru timpul oferit dar și pentrul curajul de a vorbi din suflet și de a ne împărtăși din experiențele și gândurile lor.

Aceste articole vor continua lunar și ne vor ajuta să trăim cercetășia ca mod de viață.

 

Leave a Reply

Close