Bine v-am găsit! – Promisiunea cercetașilor 2016

Bună,

Se anunța o nouă zi, plină de activități. Încă de la prima oră o durere de cap îmi amintea de toate responsabilitățile din ziua ce abia începea. Toate pregătirile mergeau conform planului, fără incidente, a început slujba, toți copiii erau frumoși și cuminți… Apoi deodată ni se face semn: „cum deja e rândul nostru?!”… Inima o luase la trap: „ce trebuie să zic, să fac?!”… Am mers în față, am zis ceva, nu mai știu ce, dar liderii îmi zâmbeau. Sper că am spus ce trebuia. Acum mă așez la locul meu cu eșarfa la gât și sper să îmi amintesc ce trebuie să fac mai departe…

Sabina Cobârlie, senior

sabina


Prima dată am auzit de cercetași acum vreo 8-9 ani, când părintele paroh m-a întrebat dacă nu îl las pe Alex, băiețelul meu din clasa 1 sau a 2-a pe atunci, la cercetași. Nu știam cu ce se mănâncă, despre ce e vorba şi iată că anii au trecut, Alexuţul meu a crescut mare si frumos, s-a dezvoltat în multe arii cu ajutorul cercetașilor şi acum e ditamai exploratorul.

Între timp am fost de doua ori cu ei în campuri, ca ajutor la bucătărie (nici nu mai știu câți saci de cartofi am curățat), şi cam asta a fost interacțiunea mea cu cercetașii.

Timpul a trecut și cumva am ajuns să fiu eu în postura de a deveni cercetaș.

La noi, la AMD, nu primești așa de ușor cravata.

Trebuie:
– Să participi la activitățile cercetășești timp de un an
– Să participi la campul de vară
– Să participi la câteva întâlniri premergătoare cu liderii ce se ocupă de formare (le mulțumim pentru disponibilitate şi pentru toate darurile sufletești). La final am dat chiar şi un test. Nu vă ascund că am avut emoții înainte de acest test şi că am stat cu fii-miu cu câteva seri înainte să învăț, să recapitulez 
– Să înveți legea Scout, promisiunea
– Să îți asumi ceea ce spui atunci când promiți, şi mai ales, să fii pregătit şi conștient că depui acea promisiune pentru toată viața, că va trebui să trăiești zilnic Legea Scout, nu doar la întâlnirile cu cercetașii

Şi iată că a sosit şi ziua cea mare. Împreună cu ceilalți 15 cercetași de toate vârstele (lupişori, temerari, seniori), cu toții am trăit cu emoție sărbătoarea promisiunii.

În afară de momentul în care am promis efectiv că îmi voi îndeplini datoria față de Dumnezeu și față de țară, că voi face tot ce îmi stă în putință pentru a-i ajuta pe alții și că voi observa Legea Scout, a urmat punctul cel mai emoționant, atunci când, după ce am primit cravata, treceam pe lângă fiecare lider, şi, cu un salut cercetășesc, cu fiecare strângere fermă de mână, îmi urau rând pe rând: Bine ai venit in Marea Familie Scout!

Eu aveam tot dreptul să am emoții, era promisiunea mea! Dar, se pare că nu eram singura, deși unii lideri au mai tot asistat la astfel de momente de 15 ani încoace. Am zărit chiar și o lacrimă în ochii unui lider. Asta a pus capac la toate. M-am așezat frumos în rând cu ceilalți cercetași care au depus promisiunea, am aruncat o privire la toată biserica, la toți martorii acestui important eveniment din viața mea si am încercat să cânt și eu Cântecul Promisiunii, împreună cu corul minunat, acompaniat de chitarele nelipsite la cercetași. Știam versurile destul de bine. Nu sunt nici afonă. Am deschis gura. A ieșit un sunet ciudat, ca o chițăială (cred ca era cu câteva note mai sus decât trebuia). Am zis să mai încerc o dată. De data asta cred ca eram cu câteva note mai jos. Bun, nu eram in stare să cânt, am renunțat la idee și i-am ascultat pe ceilalți în timp ce eu mimam cuvintele, dar trăiam cu sinceritate momentele acestea minunate, alături de noua mea familie, alături de acești oameni minunați si alături de cei 16 membri noi din familia Scout.

Sărbătoarea din biserica s-a terminat cu binecuvântarea preoților, a urmat o poză de grup și mai departe am continuat cu activități la care au participat peste 70 de cercetași.

După careu am făcut și primul meu joculeț (bans) cu un număr așa de mare de cercetași și zic eu că mi-a ieșit bine. Dacă m-ai fi întrebat acum un an, când am început să mă pregătesc să devin cercetaș și ajutor la ramura de lupișor, eu n-aș fi zis că voi fi în stare, dar iată că cercetașii reușesc să scoată din tine ce e mai bun și astfel, puțin câte puțin, reușești și tu să lași lumea puțin mai bună decât ai găsit-o.

Anca Burlacu, senior

anca


Ultimul an Cercetășesc a trecut pe repede înainte și am trăit direct sau indirect (prin băiatul meu) cele mai importante momente: deschiderea, primele ieșiri, primul OCF, Proiectul de Fundraising, Campul Jubiliar, întâlnirile de lucru. Toate au venit natural fiindcă se bazează pe valori comune, pe care chiar dacă nu le enunțam atât de concret ca în Legea Scout le simțeam aproape si doream sa le împărtășesc cu fiul meu si oameni asemenea.

Momentul Promisiunii a venit cu aceeași viteza caracteristică vieții de cercetaș, săptămânile premergătoare au trecut ca gândul, văd imagini viu colorate de la momentele de pregătire: viitori cercetași entuziaști și curioși, cățăratul pe pereți și garduri ca in năstrușnica copilărie, primul bans.

Ziua Promisiunii a trecut ca un vis frumos: trezire la 4:00 pentru a ajunge la timp (deja dezbătusem în seara precedentă și am hotărât ca nu avea ce sa mai intervină), am montat prelata în curte (picura, nici o problemă), mergem in biserică (mă simt intimidat, uit tot, nu e problemă, sunt cu cercetașii) se cânta frumos, se rostesc toate lucrurile bune, primim cravata și binecuvântarea, se face poza de grup. Cu un an în urma eram la intrare privind cu admirație pe cei inițiați, acum eram pe trepte aproape de ei…

Pe repede înainte, careul, bans-uri, ateliere, scaune, cercuri, plastilină…. plastilină, plastilină, plastilină …plastilină … prind un moment de respiro și desfac răvașul primit la promisiune de la lideri, l-am citit dintr-o răsuflare, m-am rezemat de perete (oboseala pesemne mi-a înmuiat genunchii), ochiul rănit într-o fantastica aventura cercetășeasca s-a umezit (pasămite din pricina răcorii de afară).

Acesta a fost începutul meu și mi-au fost arătate toate: încredere, loialitate, ajutor, prietenie, politețe, dragoste de natură, ascultare, veselie, hărnicie, gânduri curate. În continuare nu îmi rămâne decât să veghez la aplicarea Legii Scout și să fac lumea un pic mai bună decât am găsit-o !

Alex Păuna, senior

alex

Leave a Reply

Close