Campul de Temerari sau Cum i-am învins pe turci

Dragi cititori,

Vă vom spune o poveste, desprinsă încă din vremea lui Vlad Țepeș, domn al Țării Românești.

Sunteți gata?

Povestea este despre 21 de tineri curajoşi care au acceptat provocarea primită de Vlad Țepeș şi anume, aceea de a se antrena şi de a deprinde multe calități de vitejie pentru ca la întâlnirea cu turcii să poată să îi învingă.

Totul a început cu o întâlnire în zori de zi şi cu o scrisoare care prevestea plecarea lor de pe meleagurile natale din București, pentru a se antrena. Provocarea fiind acceptată, cei 21 de tineri şi-au îndreptat paşii spre o pădure, nu departe de casă, din satul Comana, Giurgiu.

Acolo, în prima zi, şi-au instalat corturile, le-au înălțat şi s-au împărțit în grupe mixte. Câțiva au rămas cu primul oștean care i-a învățat să îşi gătească singuri, al doilea oștean s-a dus cu alți tineri în pădure pentru a-i învăța să folosească toporul si cum să fie uniți în momente de greutate, iar al treilea oștean a rămas cu cei din urmă pentru a-i învăța taina unor construcții fără de care nu puteau trăi în acele zone. Toți au fost bravi şi şi-au arătat iscusința, așa că cel de-al patrulea oștean îi lăsă să se odihnească la un foc de tabără măreț, cu cântece şi ecouri demult apuse, împreunate cu jocuri specifice momentului respectiv.

lemne

A doua zi, razele dimineții prevesteau o zi caldă, așa că încă de la primele ore oștenii îi treziră pe cei 21 de tineri şi începură antrenamentele de dimineață.

“Dar oare ce se zărește în acel copac?”, întrebară unii dintre ei.

Au descoperit cea de-a doua scrisoare a lui Vlad Țepeș, în care îi pregătea de ce avea să vină. După ce au mâncat toți, tinerii îşi făcură proviziile pentru cea de-a doua zi de antrenament.

Prima provocare a fost sa parcurgă pe jos cei trei kilometri până la Parc Aventura Comana. Acolo au escaladat un perete şi au învățat să fie calmi, să calculeze posibilitățile înainte de a face un pas şi să acționeze cu tot corpul pentru a ajunge cat mai sus cu ușurință. După, au zburat prin văzduh cu tiroliana pentru a observa întinderile teritoriului şi pentru a învăța a nu le fi frică de înălțime. A fost o experiență frumoasă, experiență ce i-a ajutat foarte mult să îşi testeze abilitățile şi să învețe care le sunt slăbiciunile, dar şi punctele tari. Mai târziu, poposind pentru a ne trage sufletul, am făcut un mic joc în care am descoperit ce părere au unii dintre noi despre ceilalți răspunzând la niște întrebări. Ne-am odihnit iar după ce ne-am recăpătat forțele am plecat spre locul pe care acum îl numeam casă.

Un oștean a avut grijă de sufletele noastre făcându-ne o mică cateheză, iar apoi, cu mare vitejie, am început să ne ocupăm de treburile casnice precum gătitul, strânsul  lemnelor, scrierea jurnalelor, alte construcții. Timpul rămas l-am folosit pentru a exersa prin jocuri, strategiile de luptă şi abilitățile deprinse până atunci, şi, de asemenea, să ne cunoaștem mai bine. Ziua se sfârşi cu aceleaşi tonuri melodioase şi dansante ca prima zi, împreunate cu jocuri specifice pentru focul de tabără.

Cea de-a treia zi sosi cu pași repezi şi se desfășură în prima parte ca prima zi. Încă o provocare din partea lui Vlad Țepeș. Oare acum ce ne mai aștepta?

Am pornit cu emoții spre provocarea din această zi. Am mers mai departe de Parc Aventura şi am poposit la Moara de Hârtie. Acolo am învățat despre istoria hârtiei, despre primul aparat de scris şi evoluția sa în timp. Ne-am făcut singuri o foaie de hârtie şi am parcurs Satul Meșteșugurilor pentru a afla mai multe despre fiecare îndeletnicire, de la prelucrarea lemnului la prelucrarea fierului.

satul mestesugurilor

Cu aceste noi informații de cultură generală, ne-am continuat ziua călduroasă şi am oprit la Mănăstirea Comana. Acolo am avut ghid un frate călugăr care ne-a povestit toată istoria zonei şi cum a fost ea folosită cu măiestrie în timp de pace dar şi de război.

Cu atâtea informații am luat drumul de întoarcere, dându-ne seama că suntem din ce în ce mai pregătiți de război.

Ajunși acasă, după masă, un oștean a avut grijă din nou de sufletele noastre făcând încă o mică cateheză. Apoi am avut primul curs de oferire a primului ajutor, prin care toți am învățat lucruri noi şi utile pe care cu siguranță le vom aplica pe viitor dacă va fi cazul. A fost foarte frumos!

Ziua continuă în mod obișnuit prin a strânge lemne, a găti. Câțiva chiar au așternut pe hârtie evenimentele întâmplate, iar alții își etalau măiestria fotografică într-un colț din camp. Ziua se sfârși, ghiciți cu ce? Cu aceleași tonuri melodioase şi dansante ca cele din zilele precedente.

Cea de-a patra zi sosi puțin mai apăsătoare decât celelalte zile deoarece veștile primite prevesteau apropierea înfruntării cu Imperiul Otoman. Nu ne-am pierdut încrederea şi ne simțeam din ce în ce mai pregătiți pentru această luptă.

În prima parte a zilei am fost împărțiți pe grupe, fiecare pregătind un traseu pentru cealaltă grupă prin pădure pentru a ne testa abilitățile dobândite. După ce am pregătit traseele ne-am aventurat fiecare pe traseul celuilalt pentru a vedea dacă reușim.

Oare câți au reușit? S-a dovedit că unii dintre noi eram mai pregătiți decât ceilalți, dar asta nu ne-a făcut să ne descurajăm, ba chiar ne-a făcut să ne dorim să învățăm mai multe pentru luptă.

După prânz, s-a dovedit că Vlad Țepeș ne-a trimis întăriri noi, am primit în rândul nostru alți 6 proaspeți temerari, iar pe lângă ei câțiva oșteni pricepuți pe care unii îi numeau “părinți”, “soră” şi “lideri”. În cea de-a doua parte a zilei, noii oaspeți ne-au lăsat să ne exersam tacticile de război prin joc, în timp cei ei ne pregăteau gustarea de seară. Un tânăr brav a prezentat tuturor metode de supraviețuire în diferite situații în vreme de război, dar şi de pace, iar un altul ne-a învățat despre orientare şi tot ceea ce trebuie să știm despre ea. Acum fiecare dintre noi putea afirma că era mai pregătit ca oricând. A fost o cină foarte gustoasă, cea mai gustoasă de până acum. Iar acum vă las pe voi să vă imaginați cu ce am încheiat ziua.

seara

Am plecat cu toții la culcare simțind că bătălia este aproape. Dar oare mai era mult?

Cea de-a cincea zi începu cu semnul de alarmă tras pentru război. Cu toţii ne-am trezit plini de curaj în suflet, gata de război. Era ora 6 dimineața când parcurgeam precauți drumul până la granița unde ne așteptau turcii. Cucerirea teritoriului consta în dărâmarea celor 5 turnuri. Ori noi, românii, ori ei, turcii?

Războiul începu, deja noi reușisem să dărâmăm un turn, mai aveam doar 4 de dărâmat, nu a fost ușor… dar şi ei dărâmaseră un turn.

batalia

Patru la patru… am mai reușit să dărâmăm un turn, şi încă unul, dar turcii ne ajungeau din spate. Au dărâmat şi ei un turn iar diferența dintre noi rămăsese de doar un turn. Am reușit să mai dărâmăm noi un turn, dar şi ei reușiseră să dărâme două. Era patru la patru. Oare cine va câștiga? Cu ultimele puteri, tinerii Țării Românești  dărâmaseră ultimul turn al turcilor şi reușiseră să învingă.

Vlad Țepeș aflase de vitejia celor 28 de oșteni şi îi chemă acasă, în București. Fericiți, tinerii își strânseră lucrurile şi plecară în București, unde victoria a fost încununată cu o slujbă închinată lor şi cu promisiunea revederii cât de curând pentru o altă misiune. Şi-am încălecat pe-o șa, şi v-am spus povestea așa…

revenirea la AMD

Lorena Strugariu – lider la ramura temerari

 

Mai multe fotografii puteţi găsi pe pagina noastra de Facebook.

Leave a Reply