Campul de vară Cioclovina 2018

 

Alături de o echipă de lideri minunată, de niște copii dornici de aventură şi de multă voie bună, am pornit în camp, într-o locaţie desprinsă dintr-un univers paralel cu aglomeratul şi zgomotosul Bucureşti. Drumul lung străbătut nu a făcut decât să mărescă suspansul. Toţi împreună, lupişori şi temerari, eram pregătiţi de o săptămână care să încheie frumos anul. Eram dornici să aplicăm tot ceea ce învăţasem până atunci. Ne doream cu toţii să devenim cercetaşi mai buni. Şi cu toate aceste gânduri, iată-ne ajunşi în Cioclovina.

Misiunea care ne-a adus tocmai până aici a fost dezvăluită în acea seară: salvarea lui Mowgli din ghiarele maimuţelor. Neamul fără de lege, care nu aducea nimic altceva decât necazuri. Lupişorii trebuiau straşnic instruiţi, căci eşecul nu era o opţiune.

Baloo, înţeleptul junglei, a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri pentru a ne învăţa pe toţi legile, pentru a ne disciplina. Hathi, ne ajuta să ne rugăm lui Dumnezeu, să-L rugăm să ne ocrotească. Rama şi Ikki, fraţii mai mari ai lupişorilor, ne dădeau permanent energia necesară. Kaa era pregătită să ofere sprijin, suport moral şi ascultare, iar eu, Bagheera, am făcut tot posibilul să-i antrenez pe toţi prin tehnicile militare pe care le cunoşteam.

În fiecare dimineaţă, Chill ne ţinea la curent, căci ea era mesagerul junglei, cea care prin zborul ei urmărea mişcările maimuţelor.

Toate cele patru patrule: Lupişorii Albi, Lupişorii Negri, Lupişorii Cenuşii şi Lupişorii Vărgaţi, îşi dădeau silinţa. Au construit cele necesare pentru a convieţui îmreună: coşuri de gunoi selective, uscător de vase etc. S-au jucat cu bucurie, au învăţat chiar să gătească, au învăţat mai multe despre albine, despre ciuperci şi au plecat chiar ei pe urmele maimuţelor până la Cetatea Roşie.

Tot aşa au trecut zilele, până când a venit momentul culminant, Marea Maimuţăreală! Lupişorii au semnat tratatul de pace între haitc şi Bandar Log, banda de maimuţe, condusă de căpetenia lor, regele. Acesta s-a întâlnit personal cu lupişorii şi i-a provocat la multe încercări. Nu a fost uşor, dar Mowgli a fost găsit într-un final, de fiecare lup în parte, chiar în ei înşişi.

După acestă măreaţă victorie, ultima seară ne-a cufundat în emoţie, căci lupii bătrâni au fost primiţi cu bucurie de către cei mai mari, temerarii. Ne-am luat rămas bun şi avem încredere că fiecare va duce mai departe cele învăţate în mijlocul haiticului.

Întoarcerea acasă ne-a dat suficient timp să ne răspundem la întrebarea: oare am devenit un cercetaş mai bun? Eu, Bagheera, ştiu sigur că am avut multe de învăţat din acestă experienţă, tocmai de aceea îndrăznesc să răspund în numele celor cu care am trăit aceste zile şi să spun că am fost cu toţii gata oricând! Sigur vom fi şi pe viitor!

 

 

Leave a Reply

Close