Cum am trăit eu Şcoala de Iarnă

-AZUGA-

 

Astăzi, noi, lupişorii, ne-am trezit devreme ca să mergem la Gara de Nord. Acolo am luat trenul şi am mers până în Azuga, jud. Prahova. Ne-am cazat la biserica catolică din oraș. După aceea, am mers la derdeluş. Acolo am învăţat cum să folosim o busolă şi cum să facem semnul S.O.S. cu fluierul (am primit cu toţii fluiere). Desigur că ne-am dat şi pe pârtie. Ne-am distrat mult şi am învăţat şi lucruri folositoare, cum ar fi informații despre animalele periculoase. Seara am mers afară fără geci, iar liderii ne-au dat nişte folii termoizolante care ne ţineau de cald, pentru a ne învăţa cum să supravieţuim în natură. Astfel, am învăţat că putem folosi o lumânare, fără să atingem folia pentru a ne încălzi sau să folosim folia pe post de pătură sau pentru un cort.

Când ne-am trezit a doua zi, ne-am pregătit pentru slujba de duminică. Ne-am luat cămăşile de cercetaşi şi am plecat spre biserică. Acolo am cântat. Când s-a terminat slujba, am plecat într-un hike până pe pârtia Sorica şi apoi am plecat spre gară. Am luat trenul spre casă iar în tren ne-am întâlnit cu temerarii şi exploratorii. A fost multă distracţie, chiar dacă ştiam că plecăm acasă. S-au cântat multe cântece la chitară şi am povestit din cele întâmplate zilele acestea. În gară la Bucureşti ne-au aşteptat părinţii.

Călin Iancu, lupişor


-TIMIȘUL DE SUS-

 

Mi-a plăcut această ieşire deoarece am aflat lucruri noi: cum să acţionez într-o situaţie extremă, cum să diferenţiez urmele de lup de cele de vulpe, cum să mă îmbrac pe un traseu iarnă și multe alte lucruri.

Cascada Tamina era îngheţată şi îmi dădea fiori deoarece ţurţurii uriaşi puteau să se rupă în orice moment. Cel mai mult mi-a fost frică când am urcat scara din cascadă. Pe scara era gheaţă şi picioarele îmi alunecau. La un moment dat am avut senzaţia că o să cad…

Filmele pe care le-am văzut în prima seară mi s-au părut foarte dure şi au lăsat o impresie profundă. Am realizat că trebuie să fiu pregatită în orice situaţie şi că trebuie sa iau mai în serios sfaturile părinţilor şi ale liderilor. De asemenea, mi-au plăcut cele două runde de “Werewolf” (un joc foarte antrenant cu multe personaje și multe situații de conflict) în care nu am trişat, ci doar am avut noroc :D. Fiind Chupacabra (un personaj mai ciudat) de două ori la rând, când era tura mea să acționez aveam o emoţie pe care nu am mai simţit-o în viaţa mea.

Cel mai mult mi-a plăcut cascada Tamina deoarece, acum doi ani, excursia de iarnă s-a desfăşurat tot în Timişul de Sus şi am avut tot un traseu până la cascada Tamina, însă, fiindcă pe atunci eram lupişor, liderii nu m-au lăsat să merg prin cascadă… Când am aflat atunci că am parcurs tot acel traseu obositor degeaba am simţit o mare nedreptate. Anul acesta am realizat cu adevărat că dacă vrei să mergi prin cascadă iarna, este foarte periculos şi  trebuie să acorzi multă atenţie acestui lucru. Acum pot spune că liderii au avut dreptate când ne-au spus că nu putem merge pentru că e posibil să cădem în apa îngheţată.

 

Victoria Plămădeală, temerar


 

Școala de iarnă a avut loc în Timișul de Sus, stațiune situată în centrul României. Acolo am învățat cum să supraviețuiești în natură. Durata acestei școli a fost de 3 zile.

     În prima zi când am ajuns în Timișul de Sus, am fost la derdeluș, pentru a ne distra puțin. A fost foarte frumos! Când ne întors la pensiunea unde eram cazați, ne-am schimbat de hainele care erau ude și am mers la masă. Apoi ne-am întâlnit cu totii în sala de conferințe, loc în care liderii au format trei echipe de câte două persoane: Lorena și Sabina, Silviu si Daniel, Adrian și Maria. De la fiecare echipă am învățat ceva nou. Când s-a lăsat seara, am mers din nou în sala de conferințe și ne-am uitat la o emisiune intitulată „De ce sunt încă în viață?“ ( I shouldn`t be alive! ). Am urmărit două episoade din emisiune. În primul episod am văzut cum un tată împreună cu fiul său au trebuit să supraviețuiască după o mare ninsoare și în episodul al doilea am văzut cum un băiat și-a rupt piciorul după o avalanșă și a trebuit să se descurce singur în munți. Din fericire, ambele episoade au avut un final fericit. Pentru că se făcuse târziu, am făcut rugăciunea, am urat la toată lumea noapte bună și ne-am culcat.

     A doua zi ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun iar apoi ne-am pregătit pentru a ieși afară. Lorena ne-a spus că Silviu, Marius și Adrian s-au rătăcit prin pădure și sunt răniți. Ne-am grupat în trei echipe și am pornit în căutarea lor. L-am găsit mai întâi pe Silviu care a fost atacat de urs, apoi pe Marius care și-a fracturat piciorul și ultimul pe Adi care avea hipotermie. A fost o simulare pentru a vedea cum reacționăm la astfel de situații.

     După această activitate am mers pe un traseu de câțiva kilometri până la Cascada Tamina. A fost foarte distractiv când am urcat deoarece la popasuri Daniel ne dădea dulciuri pentru a căpăta energie. Totodată peisoajul a fost superb. Când am ajuns la cascadă, cățiva băieți s-au dus să vadă dacă pot traversa cascada, au reușit, așa că am mers și noi, grupați, pe rând. La întoarcere a fost și mai amuzant deoarece nu a fost un copil care să nu fi căzut măcar o singură dată.  Când am ajuns la poalele muntelui am mai rămas puțin pentru a ne juca. După ce ne-am bulgărit și aruncat în zăpadă am plecat spre cazare.

     Am ajuns la pensiune obosiți. Ne-am schimbat hainele și am coborât la masă. Seara am mers din nou în sala de conferințe și am început să ne jucăm mai mult jocuri precum Corabia nebunilor sau Killer. Așa s-a sfârșit și a doua zi.

     A treia zi, fiind și ultima, am luat micul dejun iar apoi ne-am pregătit să ieșim afară. Am mers impreună la Sfânta Liturghie iar după ce aceasta s-a sfârșit am făcut o poză de grup. Ne-am întâlnit și cu cercetașii de la Sf. Tereza, iar cu ei ne-am jucat diferite jocuri înainte de a ne îndrepta spre cazare. Ne-am facut bagajele și am plecat la gară.

     În concluzie pot spune că pentru mine a fost o experiență de neuitat!

Preda Alexia, temerar

Leave a Reply