Împlinirea prin Promisiune

Încă o provocare acceptată! Duminica asta am promis să-mi fac datoria față de Dumnezeu și față de țară, să-i ajut pe cei din jurul meu cât pot eu mai mult, și am declarat că cercetășia este stilul meu de viață. O zi cu multă încărcătură emoțională, o zi specială pe care sigur nu o voi uita niciodată. Am fost întrebat ce înseamna pentru mine „să fii cercetaș”. Răspundeam din cărți și răspundeam corect, însă zilele astea am aflat adevăratul răspuns. Ești cercetaș atunci când îți fierb intestinele în tine dacă te îndepărtezi de frații tăi, ești cercetaș când ți se oprește respirația dacă îți este aproape imposibil de a înapoia binele primit, ești cercetaș când îl ajuți pe cel de lângă tine fără a cere ceva în schimb sau fără a avea vreo intenție ascunsă, ești cercetaș când citești cu ochii înlăcrimați „Once a scout, always a scout”.

Mulțumesc Centrului Local AMD pentru onoarea de a îmi depune promisiunea în mijlocul lor, mulțumesc liderilor din comunitate care mi-au arătat susținerea cu sinceritate și empatie fără limite, mi-au zâmbit chiar și atunci când le era greu să o facă, m-au învățat să las lumea un pic mai bună decât am găsit-o.

Emi Koti
Voluntar adult

Lucruri mărunte… inutile, nepotrivite vremurilor. Cam asta era imaginea pe care o aveam asupra cercetășiei acum trei ani. În ziua promisiunii de lupișor– băiatul meu era profund emoționat, iar eu, în aceeași măsură nemișcat. Și asa am rămas, preț de un an, în care ușor–ușor am început să mă apropii de acești copii maturi, mereu mulțumiți și săturați cu puțin, inventivi și creativi din nimicuri, umani într-o mare mizantropică.

Jenă, rușine – nu știu! Dezinvoltura lor mă speria, iar chemarea „Lasă copilul din tine să zburde!“ mă demonta. Trăiam în lumea serioasă a părintelui care oferă jucăria… netestată. O jucărie și atât.
Mi-au oferit ocazia unui camp și am acceptat. Nu aveam să știu că din acest moment totul se va schimba. O imensă cascadă de evenimente a fost acel camp. Aici am cunoscut pe deplin echipa de voluntari, prieteni întotdeauna gata de acțiune, zâmbitori, spirituali, oamenii potriviți la locul potrivit. Rezonau absolut cu versetul :„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu prezent în mijlocul lor!”. Campul s-a terminat cu tenta de reproș asupra timpului nemilos și a urmat o perioadă de liniște, o liniște cu care trebuie sa recunosc – nu m-am împăcat bine. Ceva se schimbase în mine și mereu eram în căutare de „acel ceva“.

Emoționat și fericit ne-am regăsit cu ocazia deschiderii anului cercetășesc. Ce pot să mai spun?! Ca un puzzle divizat și inutil, începusem să prind iarăși contur. Apoi a venit momentul cel mai mare: am primit invitația de a ma alătura absolut cercetășiei.

Efervescenta! Ăsta este cuvântul care ar caracteriza ziua promisiunii! Aveam senzația unei stări de explozie de sentimente de emoție, fericire, împlinire, mulțumire. Trebuie să recunosc că m-am simțit vinovat față de băiatul meu, privind către alții care au participat ca și mine în urmă cu trei ani la acesta sărbătoare. A fost un moment de părere de rău față de cei care nu au parte măcar de o zecime din bucuria de care eu am parte.

Știu că sunt la început de drum și știu că nu am nici cea mai mică idee despre ce va urma. Mă simt lupișor cu promisiune și nu voluntar adult, dar cred ca ăsta este farmecul cercetășiei. Pentru mine este un stil de viață, o viață plină de aventuri în care mi-am regăsit copilul din mine.

Cosmin Ionescu
Voluntar adult

Ca să fii cercetaș e ușor, dar pentru a deveni un cercetaș adevărat trebuie sa simți în sufletul tău, să te implici în activitățile grupului și să îți pese de ceilalți. Pentru mine, să fiu un cercetaș adevărat înseamnă să pot face mai mult și să pot lăsa o lume mai bună. Prin promisiunea mea îi voi ajuta pe ceilalți, voi respecta natura, legea cercetașului, legea lupișorului și legea haiticului. Dar promisiunea înseamnă mult mai mult decât a respecta legile, ci înseamnă să fii o persoană respectuoasă, bună, inteligentă și activă. Când am primit cravata eram mândru de mine, pentru că am demonstrat că sunt demn de promisiune. Nu am fost singurul care a promis. Lupișori, temerari, eXploratori și voluntari adulți, cu toții am depus promisiunea și cu toții suntem mândri de realizările noastre.

Călin Iancu
Lupișor

Leave a Reply

Close