Istoric

Nașterea unei mișcări

În anul 1857, pe 22 februarie, se naşte la Londra, Lordul Robert Stephenson Smith Baden Powell, care este fondatorul mişcării de cercetaşi, această dată devenind Ziua Mondială a Cercetăşiei.

După ce și-a terminat studiile, Baden-Powell alege cariera militară, unde încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, cu ajutorul activităţilor distractive pentru ridicarea moralului trupelor.

Între anii 1899-1900 are funcţia de şef al garnizoanei Mafeking din Africa de Sud şi în urma unui război cu burii reuşeşte să apere acest oraş, având astfel un mare succes militar.

În aceeaşi perioadă scrie cartea „Aids to scouting” prin care încearcă să îi înveţe pe soldaţi arta cercetării, arta de a fi pregătiţi nu doar din punct de vedere militar ci şi pentru situaţiile neprevăzute.

În urma unui succes de excepţie, pentru că a reuşit să apere acest oraş, Mafeking, în timpul războiului cu burii, regina Victoria îi oferă într-o ceremonie la Londra, Ordinul Bath şi este avansat la gradul de general-maior. Această avansare marchează finalul strălucitei sale cariere militare, urmând ca Sir Robert Baden-Powell să îşi dedice viaţa promovării educației și păcii.

După îndelungata carieră militară care l-a purat prin toate colțurile Imperiului Britanic și-a îndreptat atenția către educația tinerilor. A înteles marile lipsuri în educatia tinerilor din vremea sa, propunându-și astfel să contribuie la remedierea acestora. Pentru a le depăși, a alcătuit un program educativ propriu, bazat pe joc și pe viața în natură, dar și pe un „cod de onoare”, așa cum aveau cavalerii medievali, pe care copiii să-l adopte în mod voluntar, pe care l-a numit scouting (cercetășie). Prima experiență a acestui program a avut loc în vara anului 1907.

Experimentul Brownsea

Între 27 iulie şi 8 august, a organizat pe coasta de sud a Angliei (insula Brownsea), o tabără pentru 20 de tineri din medii sociale diferite, în care a promovat prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii. Succesul a fost unul răsunător.
Acesta este momentul când ia naştere cercetăşia, o mişcare care, în scurt timp, a luat o amploare deosebită în toate regiunile lumii.
În 1908 Baden-Powell publică cartea „Scouting for Boys” care va sta la temelia mișcării cercetășești. Ideea lui nu a fost aceea de a crea o organizaţie pentru tineret, ci numai să ajute acele organizaţii deja existente, care să le preia şi să le adapteze programului propriu. 

În România

Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de ştiinţă român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetăşia de aici. Întorcându-se la Bucureşti, el va deveni principalul iniţiator şi conducător al primelor grupuri de cercetaşi români.

În 1912 apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914, datorită activităţii lor creative, să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României.

În vara anului 1914, col. adj. Grigore Berindei obține o audiență și prezintă către membri casei regale (regele Carol I, principele Ferdinand și principele Carol) cercetășia și organizarea asociației pâna în acel moment. Recunoașterea asociației ca persoană morală este votată de Senat (20 decembrie 1914) și de Adunarea Deputaților (21 februarie 1915), fiind publicată în Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915.

În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument.

La prima întâlnire internațională a cercetașilor, denumită Jamboree, care a avut loc la Londra în anul 1920, participă din partea României o delegație de 58 de cercetași, sub conducerea prof. univ. Gheorghe Munteanu-Murgoci.

În anul 1922, Asociația Cercetașii României devine membră fondatoare a Organizației Mondiale a Mișcării Cercetășești, la a doua Conferință mondială a cercetășiei, care are loc la Paris.

A treia jamboree internțională (Birkenhead, Marea Britanie, 1929), un real succes – 50000 de participanți din 42 de țări, îi aduce României ideea de a organiza jamboree naționale din doi în doi ani. Aceste întâlniri au avut loc la Piatra Neamț (1930), Sibiu (1932), Mamaia (1934) și Brașov (1936).

Cercetașii erau organizați în patrule. O patrulă era formată din 2 echipe a câte 3 cercetași. 5 patrule formau o grupă și 3 grupe o centurie. Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate cohortele dintr-un județ formau o legiune, mai multe legiuni un ținut, iar toate legiunile din țară formau Marea Legiune a Cercetașilor.

La 24 ianuarie 1937 în urma ordinului de abolire dat de Carol al II-lea, Asociaţia îşi suspendă orice activitate, iar cercetășia este desființată. „Straja Țării” devine singura organizație de stat, pentru îndrumarea și conducerea tineretului în ceea ce privește educația fizică, moral-religioasă, socială și națională. „Straja Țării” se va desființa în toamna anului 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea.

Ajuns la putere la sfârșitul celui de al doilea război mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de tineret, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist (UTC).

Spiritul cercetăşesc a rezistat de-a lungul timpului şi astfel în primăvara lui 1990, după cădere comunismului, un grup de foşti cercetaşi reînfiinţează Asociaţia Cercetaşii României, care mai târziu, în 1993, devine Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” (ONCR).

Între timp, organizaţia s-a unit cu Asociaţia Cercetaşii României (tradiţionali – în 1998) şi Asociaţia Scoutiştilor Catolici din România (în 2002).

În 1993, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României”, este reprimită în Organizația Mondială a Mișcării Cercetășești, care numără în prezent peste 30.000.000 membri activi în 216 ţări şi teritorii.

În prezent, Organizaţia Naţională „Cercetaşii României“, este cea mai mare mişcare neguvernamentală de tineret din România. Numără peste 3.500 de membri, care îşi desfăşoară activitatea în 65 de grupuri, în marile orașe ale țării (București, Iași, Timișoara, Constanța, Cluj).

Leave a Reply