Promisiunea

Promisiunea cercetășească

„Înseamnă foarte mult pentru mine, pentru că am muncit să devin cercetaș.”

Acest lucru l-am auzit de la un lupişor în urmă cu o săptămână. Totuşi, mai erau încă 16 persoane care aveau acelaşi gând. Plini de entuziasm, 8 lupişori, 5 temerari, 1 explorator şi 3 seniori au promis pe 23 noiembrie în faţa lui Dumnezeu şi în faţa comunităţii că vor face tot ce le stă în putință pentru a-și îndeplini datoria față de Dumnezeu și față de țară, a-i ajuta pe alții în orice situație și a respecta legea cercetșului.

2-070-DSC_0128

Ceremonia a început la ora 09:00, în cadrul Sfintei Liturghii. Încurajaţi de ceilalţi membri ai centrului local şi de credincioşii prezenți, cei 17 candidaţi au trecut peste toate emoţiile şi pregătiţi cum se cuvine au depus jurământul. „Bine ai venit în marea familie Scout!” a fost refrenul acestei ceremonii.

1-051-DSC_0093

După terminarea slujbei şi o sesiune de poze cu noii cercetași, sărbătoarea a continuat. Momente artistice, cântece, jocuri și prăjituri au întregit această zi minunată. Mai pe scurt, distracţia şi voia bună au fost în prim-plan.

5-101-DSC_0171

Dar ca la orice promisiune, poate cel mai frumos, este să auzi gândurile unuia dintre cei pentru care această zi nu va fi uitată niciodată.

4-093-DSC_0160

„Promisiunea mea de temerar a însemnat mult pentru mine, fiindcă e ceva important în viaţa unui cercetaş. Înseamnă credinţă, sinceritate, responsabilitate şi iubire. În timpul slujbei emoţiile mă copleşeau. Aşteptam momentul când voi promite unui centru întreg că îi voi fi aproape şi lui Dumnezeu care mă va ajuta în fiecare moment din viaţa mea. Am simţit un impuls pozitiv din partea celorlalţi cercetaşi, impuls care mi-a oferit puterea de a fi responsabilă de promisiune.

Când a sosit momentul promisiunii, stăteam în faţa altarului cu toţi ceilalţi care erau gata şi ei să devină cercetaşi. Mi-am luat curajul necesar şi… am promis! Odată ce mi-am luat cravata, mă simţeam mândră si recunoscătoare că am ajuns până aici.

Cu cravata la gât voi fi demnă de cercetăşie si mă voi schimba cât mai bine cu putinţă. Mi-am promis ca de atunci să fac totul bine şi să las semne în urma mea, evident, cât mai bune. Acum, cercetaş cum sunt, am intrat cu mândrie în marea familie a cercetaşilor.” Ana-Maria Popescu

3-071-DSC_0131

Sărbătoarea noastră va continua mereu, cu speranţa că vom rămâne cercetaşi, cu voia lui Dumnezeu pentru toată viaţa!

Valentin Petrila

Leave a Reply